Blogu' lui Tristan

Una din tacticile preferate cu care Basescu infrunta calamitatile mediatice este pur si simplu tacerea. O tăcere laşă, sfidătoare, de care am fost avertizaţi subtil de propriile sale afişe electorale. 

Afacerea imobiliară a Ioanei Basescu - a spus ca va da explicaţii. O fi uitat.
Afacerile cu arme ale fratelui Mircea Basescu - nu a suflat nici o vorbă. 
Purgatoriul banilor publici sub patronajul protejatelor Ridzi şi Udrea - tăcere totală.
Mişcarea pentru autonomia Ţinutului Secuiesc - nimic de zis, parcă nu am fi avut preşedinte atunci. 
Cât despre situaţia dezastruoasă din educaţie şi sănătate, criza mondială, colapsul economic aproape inevitabil, astea nu sunt urgenţe, fiind excluse aproape complet din discursurile ultimului an.

Dar ce se întâmplă atunci când preşedintele spune totuşi ceva? Ziarişti care de bine de rău încearca sa rupa tacerea printr-o întrebare incomodă(la ce afaceri învârte familia Basescu, orice întrebare e incomodă) sunt taxaţi pe loc prin cuvinte sau expresii antologice: tonomate, slugile mogolilor, uneltele oligarhilor. Insultele, parte integrantă a vocabularului său, nu sunt aruncate doar în discuţii private, ci şi în public. Nu lipseşte desigur adresarea directă, fără politeţe inutilă, cu "dumneata", "tu", "mă", nici când discută cu presa. Ca să fim exacţi, mai ales cu presa !

Pentru ca tabloul să fie complet,  menţionăm că membrii de vază  din anturaj au învăţat meserie nu glumă. Amintim doar episodul "derbedeul dracului" şi reacţia ostilă, chiar agresivă, a Elenei Băsescu, în faţa unei întrebări incomode. Şi, desigur, episodul ameninţării cu moartea a jurnaliştilor de la Antena 3 de către Mircea Băsescu.