Blogu' lui Tristan

Se spune ca istoria este cel mai mare învăţător al nostru. Se mai spune şi ceva despre greşelile trecutului şi ce se poate face ca acestea să nu se mai repete. Există semne extrem de numeroase şi clare că România se confruntă în acest moment cu un pericol pe care începem să-l conştientizăm majoritatea dintre noi, pe măsură ce se apropie alegerile din toamna 2009. Pericolul ca hidoasa istorie a regimului totalitar să se repete, şi asta sub sub masca democraţiei şi a apartenenţei la Uniunea Europeană.

Cunoscuta vorbă "Băsescu e în tot şi în toate", mai verosimilă ca niciodată, începe să capete un aspect dramatic la finalul a cinci ani de zile în care un grup de oameni instalaţi la putere prin vot democratic şi promisiuni electorale a constituit nucleul unui şir de abuzuri şi acte de corupţie care ar putea ridiculiza pană şi mult-hulitul PSD. Mai mult de atât, în ultimul an de mandat, pe fundul unei crize economice extreme, faptele dezvăluite de presă au fost de natură să scandalizeze orice om preocupat cât de cât de gestionarea defectuoasă a banilor publici, pe motiv de subordonare, incompetenţă sau pur si simplu nepăsare şi ticaloşie.În ultimul an de mandat prezidenţial nu numai că ne-am pierdut orice speranţă de a vedea o brumă de justiţie în cazul marilor acte de corupţie, dar am fost şi martorii unor spectacole groteşti cu dudui parvenite ieşite de pe bara de dans a cluburilor de noapte sau podiumurile de miss care au reuşit să sfideze cu tupeu comisii de ancheta, DNA sau chiar Parlamentul.

Voi încerca să sintetizez într-o miniserie esenţa mandatului basescian, din perspectiva unui modest blogger. Îmi cer scuze pe această cale unor iluştri domni şi doamne ce gravitează extaziaţi  în jurul preşedintelui precum Patapievici, Paleologu, Liiceanu sau Monica Ridzi pentru că îndraznesc a spune două cuvinte despre cel care se doreşte a fi dictatorul nostru iubit, conducatorul nostru suprem.